Social Icons

miercuri, 20 martie 2013

Grigore Ureche - Letopisetul Tarii Moldovei



                            Letopisetul Tarii Moldovei
                                                                                       de Grigore Ureche
 
Descendent al unei renumite familii boieresti din Moldova, Grigore Ureche isi indeplineste formarea intelectuala la scolile polone din Liov.
            Reintors in tara, cronivcarul parcurge cateva ierarhii domnesti ajungand in scurta vreme un apropiat al domnitorilor.
           
"Letopisetul Tarii Moldovei" prezinta evenimente de la "descalecatul cel de-al doilea" adica de la domnia lui Dragos Voda la domnia lui Aron Voda (1359-1594). Aceasta cronica va fi tiparita pentru prima doara de Mihail Kogalniceanu in 1852.

            Letopisetul este precedat de o "Predoslovie" (o prefata) in care autorul isi va argumenta motivele pentru care a redactat aceasta opera
Principalul argument ar fi acela ca urmasii trebuie sa cunoasca istoria predecesorilor. Totodata Grigore Ureche se plange de insuficienta izvoarelor care i-au servit ca punct de pornire, o cronica a domniei lui Stefan cel Mare fusese redactata in limba slavona de Eftimie si Macarie.
            Din cauza absentei izvoarelor interne cronicarul se vede silit sa apeleze la carti straine - izvoare poloneze.
            Ideile fundamentale in acest letopiset sunt:
-          ideea unitatii de origine a romanilor din toate provinciile "toti de Ram se trag";
-          latinitatea limbii romane aducand ca argument evolutia etimologica a unor cuvinte;
-          latinitatea poporului roman.
In alcatuirea letopisetului Grigore Ureche surprinde schimbari de domnii, comploturi, lupta pentru putere, obiceiurile de inscaunare, situatii de viata si fapte exemplare.
Cele mai multe episoade se incheie cu o "nacazanie salnim" adica o certare a celor puternici. Constituita ca un epilog aceasta secventa a letopisetului prezinta ideea ca exista o ordine a istoriei dictata nu de faptele umane ci de vointa divina.
Eroi exemplari precum Stefan cel Mare sunt propusi ca niste modele existentiale deoarece sunt pusi in slujba lui Dumnezeu si mai ales a tarii.
La polul opus se afla cei care incalca legile divine dar si pe cele omenesti. Un astfel de personaj negativ care suporta consecintele faptelor sale este craiul polon Albert.
Scrierea cronicii este strabatuta de ideea respectarii actului creator. Autorul stie ca opera sa este importanta deoarece reprezinta un incput al scrisului in limba romana pentr ca poporul nostru sa nu fie "asemeni fiarelor si dobitoacelor”

Arta narativa a letopisetului
Arta narativa a acestui letopiset consta in: rafinamentul descrierilor  ("episodul invaziei lacustelor") si acuratetea naratiunii astfel domnia lui stefan cel Mare este prezentata prin faptele sale istorice, personalitatea domnitorului in dispozitiile sale sufletesti contradictorii.
Cronicarul face nu doar o trecere in revista a faptelor ci prezinta si imprejurarile mortii domnitorului, sentimentele poporului in fata acestui eveniment nefast si chiar starea vremii din acea perioada.





Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace
                                                                                                         de Miron Costin

Miron Costin este continuatorul cronicii lui Grigore Ureche. In letopisetul sau el prezinta elemente di istoria Moldovei cuprinse intre 1594-1661, adica de la a doua domnie a lui Aron Voda pana la urcarea pe tron a lui Dabija Voda.

Descendent al unei importane familii boieresti din Moldova, Costin isi face studiile in Polonia la Liovfiind cunoscator al limbilor de circulatie internationala din acea perioada (filozofie etc.).
Letopisetul lui Miron Costin e precedat de o lucrare intitulata "O sama de cuvinte din ce tara au iesit stramosii lor de neamul Moldovenilor." Aceasta lucrare ar fi trebuit sa fie o introducere facuta cronicii dar materialul fiind prea valoros autorul a facut din aceasta o creatie de sine statatoare.
Se afirma in paginile acestei lucrari ideea responsabilitatii scrisului  "eu voi da sama de ale mele toate cate scriu". Sunt reluate teoriile din letopisetul lui Ureche, contunuitatea, unitatea si latinitate limbii romane.
"De neamul moldovenilor" este scrisa ca o reactie impotriva cronicarilor care au interpolat letopisetul lui Ureche. Mania lui costin se indreapta impotriva lui Simion dascalul si  a lui Misail calugarul.. Acest eveniment poarta numele in istoriografie de "cearta cronicarilor".
Geneza letopisetului are la baza izvoare straine dar si izvoare interne. Pentru ultima perioada oglindita in cronica sa Miron Costin foloseste amintirile boierilor batrani, povestirile tatalui sau, fost sfetnic al domnului Miron Barnovski si chiar propriile fapte de viata.
Letopisetul cuprine prezentarea a 66 de ani din istoria Moldovei timp in care se succed la tron 22 de domnitori. Este o vreme a marilor infruntari sociale si politice.
Cea mai mare importanta in cronica sa i-o acorda domnitorului Dimitrie Cantemir care domnise doar noua ani. Miron costin fusese sfetnic al acestuia si din acest punct de vedere dezvaluie personalitatea complexa a domnitorului.
Alti domnitori surprinsi in letopisetul lui Costin sunt: Aron voda, Dabija voda, Dumitrascun voda, Duca voda, Dimitrie si Constantin Cantemir etc.
La polul opus domniei lui Dimitrie Cantemir se afla domnia lui Dumitrascu voda, un batran decazut care face mare paguba tarii.
   Arta narativa a letopisetului
Trasaturile artei naretive prezente in letopisetul lui Contin sunt tehnica detaliului, portretului si descrierea.
Reputatia cronicarului de om cu o personalitate si o cultura complexa e relevata si prin scrierea poemului  filozfic "Viata lumii". Tema acestui amplu poem este fugit irreparabile tempus (trecerea implacabila a timpului). Aceasta tema cu origine in literatura latina este asociata motivelor fortuna labiris si vanitas vanitatum. Fortuna labiris inseamna soarta schimbatoare si vanitas vanitatum inseamna desertaciune desertaciunilor."Cronica polona" si "Poema polona" prezinta istoria privita in paralel a Moldovei so a Munteniei.

Letopisetul Tarii Moldovei
                                                 de Ion Neculce

Este intaiul scriitor care a servit urmasilor nu numai ca izvor, dar chiar ca model, pana in zilele noastre (de exemplu Mihail Sadoveanu).
           
S-a nascut in 1642 la Prigoreni, langa Targul Frumos. Tatal sau, Neculce vistiernicul, era originar dintr-o insula a arhipeleagului, poate din Hios. Mama, Catrina, era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino si a Alexandrinei Gavrilas Mateias.

Cronica a scris-o la batranete, intre 60-70 de ani, dupa anul 1733. Ca izvoare foloseste cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalu si Misail Calugarul, “De neamul moldovenilor” si letopisetul lui Miron Costin, letopisetul lui Nicolae Costin, izvoadele anonime. El continua cronica lui Miron Costin de la 1661 inainte.

            “O sama de cuvinte” cuprinde 42 de legende cu continut educativ fara ostentatie sau cumpanit anecdotic, cu o naratiune simpla, populara, cuminte, batraneasca. Le-a scris din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care altfel s-ar fi pierdut si din motive istorice, stiintifice.
            O serie de scriitori si poeti s-au inspirat din legendele sale: Vasile Alecsandri in “Altarul manastirii Putna”, Dimitrie Bolintineanu in “Cupa lui Stefan”, “Muma lui Stefan cel Mare”, “Daniel Sihastru”, Constantin Negruzzi in poemul sau “Aprodul Purice”, tot Vasile Alecsandri in “Movila lui Burcel”, “Dumbrava Rosie”, “Visul lui Petru Rares”, George Cosbuc in “Stefanita-Voda”.
            In “Letopisetul Tarii Moldovei- de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” este mai mare preocuparea pentru istorie, nelipsind cea literara.
            Perioada zugravita de Neculce se imparte in doua perioade:
            - pana la Dimitrie Cantemir;
            - dupa Dimitrie Cantemir.
Apreciaza domnitorii cumpatati si condamna pe cei lacomi si risipitori. In culori negre apare a doua domnie a lui Dumitrasco-Voda Cantacuzino, in timpul caruia moldovenii au trecut o iarna grea:
            “Oamenii in tirgu in Iasi arate curtile boierilor si ograzile si a altora, de-au arsu tirgu mai jumatate, ca nu era cine sa aduca lemne. Vitili erau scumpe, mierea era scumpa, gaineli mai nu era in tara. Gaina cate un leu, oul cate un potronic, oca de untu cate doi orti batuti si in zlot, oca de brindza cate doi potronici. Bani iesira multi in tara, dar bucate nu era.”
            Pozitia de clasa a lui Neculce iese mai mult in evidenta in descrierea domniei lui Constantin Cantemir care a ridicat la rangul de boieri, osteni si oameni de rand, lucru pe care Neculce il critica. Informatii interesante ofera si cu privire la domnia lui Nicolae Mavrocordat, descriind amanuntit cheltuielile pe care le face acesta pentru a-si mentine tronul. Demna de un roman de aventuri este relatarea uciderii fratilor Costin.
            Ca nimeni altul pana la el, Neculce are darul povestirii si al portretizarii figurilor evocate, personajele descrise de el fiind adevarati eroi de romane. Portretul lui Dumitrasco-Voda Cantacuzino este o adevarata caricatura, apropiindu-se de pamflet. Portretul lui Constantin Cantemir nu este tocmai favorabil:
            “Carte nu stie, ce numai iscalitura invatase de face. Practica buna ave la voroava, era sanatos, munca bine si be bine. Semne multe ave pe trup de la razboaie, in cap si la maini de pe cand fusese slujitor in Tara Leseasca. La stat nu era mare, era gros, burduhos, ruman la fata, buzat. Barba ii era alba ca zapada.Cu boierii traie pana la o vreme, pentru ca era un om de tara si-i stie pe toti, tot anume, pre careli cum era. Si nu era mandru, nici face cheltuiala tarii ca era un mosneag fara doamna.”
            Portretul lui Dimitrie Cantemir este obiectiv, neaducandu-i laude neintemeiate:

            “...candu era beizade... era atuncea nerabdatoriu si manios, zlobiv la betie, si-i iesisa numele de om rau. Iar acum... ase sa arata de bun si de bland! Tuturor use deschisa si nemaret,  de vorovie cu toti copiii... Deci boierii vadzand ase mila si nemarire, incepura toti a se lipi si a-l lauda. Era om invatat”.
            Portretul lui Petru cel Mare este facut cu simpatie:
           “Iara imparatul era un om mare, mai inalt decat toti oamenii, iar nu gros, ratund la fata si cam smad, oaches si cam arunca cateodata din cap, fluturand. Si nu cu marire si cu fala, ca alti monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, si numai cu doua, trei slugi, de-i era de grija trebilor. Si umbla pe gios,  fara alaiu, ca un om prost”.
            Din punct de vedere stilistic, Neculce se aseamana cu Creanga, amandoi utilizand modul povestirii populare, in totala necunostinta de procedeele culte (Creanga le cunostea, dar le ignora in mod voluntar).
            Hazul caracterizeaza expunerea lui Neculce, provenit din ironie, care voia sa atraga atentia pe ocolite asupra unui lucru , cu intentia de a satiriza. Constantin Duca, voind sa scape de un spion turc, pune sa-i taie capul un calau cu gura mare, in loc sa tina taina (“...Au stinsu bine focul paie .”) sau numeste mare vornic pe un dusman al sau in ideea ca-i va deveni prieten (“... Deci, stiu ca l-au facut ca oaia pe lup...”). Falsul dezinteres al lui Mihai Racovita la numirea lui ca domn este figurat plastic de cronicar :” ... se face a nu-i place sa priimeasca domnia, ca si fata cie ce dzisa unui voinic:Fa-te tu a ma trage si eu oi merge plingind...”
            Neculce a constituit si mai constituie inca un model stilistic pentru urmasi , ca si literatura populara in care se incadreaza. George Calinescu il considera primul mare povestitor moldovean. Intocmai ca Ion Creanga va folosi modul de expresie popular in povestile si amintirile sale.
             

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

 

Sample text

Sample Text

Sample Text